Post Image

Experienta unui model de videochat

Activitatea de videochat in cuvintele unui model

Stim ca de cele mai multe ori activitatea de videochat este asociata cu un lucru negativ, cu atat mai mult, foarte multe persoane judeca fetele care aleg sa faca acest lucru pentru bani, sau pentru ca pur si simplu isi doresc o experienta.

Lumea este plina de prejudecati si majoritatea isi dau cu parerea despre lucruri despre care stiu foarte putin, sau nu le-au experimentat niciodata. Ei bine fetelor, am hotarat sa impartasesc cu voi experienta mea ca model de videochat in Bucuresti.

Provin dintr-un oras micut din Romania, iar dupa terminarea facultatii am hotarat sa vin la capitala, caci cu siguranta erau mai multe oportunitati pentru mine decat acolo unde m-am nascut.

Alor mei le-a fost putin teama, ca orasul este mare si ca sunt multe pericole, nu am pe nimeni aproape, dar, ca intotdeauna, m-au sprijinit in ceea ce am vrut sa fac si au fost de acord. Provin dintr-o familie cu un venit mediu, asa ca ai mei mi-au dat bani cat sa am de o chirie si sa mananc.

Am aplicat la diferite joburi, de la call center si secretara, la junior online marketer, marketing assistant, junior marketing researcher, etc. Da, probabil v-ati prins: am terminat ASE, specializarea Marketing.

In cateva zile am inceput sa primesc invitatii la interviuri, eram foarte fericita pentru ca in sfarsit eram aproape de a-mi indeplini visul - acela de a fi o femeie independenta, de a-mi cladi propria cariera in domeniul in care am studiat, caci eram foarte pasionata. Rezultatul acestor interviuri a fost dezamagitor: fie ofereau un salariu atat de mic, incat ar fi trebuit sa le cer ajutor parintilor pentru a ma putea intretine, fie am dat de niste domni manageri care cautau niste angajate single si open minded, fie ca ofereau in internship, sau totusi si-ar fi dorit pe cineva cu experienta macar de 1 an. Probabil unele dintre voi va regasiti deja in povestea mea.

Zilele au trecut, banii de la mami si de la tati se duceau rapid (caci preturile in Bucuresti sunt mult mai ridicate decat in orasul natal) si m-am trezit in postura in care stiam ca nu imi permit sa mai platesc chiria pe luna urmatoare. Aveam 2 alternative: sa ma intorc acasa, cu coada intre picioare, ca o ratata, imi spuneam, pentru ca n-am reusit sa ma descurc, sau sa gasesc ceva rapid, unde sa pot primi banii intr-o saptamana, sa imi pot plati chiria. Well, am ales varianta a doua, caci nu ma dau batuta atat de usor!

Gasisem prin ziarele cu oferte de job-uri, cat si pe internet, sute de anunturi de la diferite studiouri de videochat din Bucuresti. Nu prea stiam ce implica lucrul asta, tot ce stiam e ca "e ceva naspa, imoral", "videochatistele sunt curve", "prostitutie". M-am apucat sa intru pe site-uri, sa vad ce oferte au studiourile pentru doritoare, apoi am inceput sa ma documentez despre ce presupune activitatea asta de videochat. La vremea aceea (povestea e de acum 10 ani) nu existau foarte multe informatii, asa ca mi-am luat inima-n dinti si am hotarat sa sun si sa programez un interviu pentru a afla mai multe detalii. Bonusul de angajare de 300$ imi facea cu ochiul cel mai mult - as fi avut bani suficienti cat sa imi platesc chiria si mai aveam o luna in care sa gasesc job-ul perfect! Zis si facut, am fost la interviu unde am dat de o domnisoara blonda, simpatica, mereu zambitoare, care mi-a raspuns la toate intrebarile pe care le aveam. Nu multe, caci eram timida si anxioasa si uitasem multe dintre intrebarile pe care mi le pregatisem de acasa. I-am explicat situatia mea, ca am nevoie de acel bonus si mi-a promis ca dupa prima saptamana de munca, ma va ajuta in acest sens.

Si uite ca a si venit prima zi de munca. Ghinionul meu era ca nu a avut cine sa ma initieze. Trainerul meu era la randul ei in perioada de training... Si uite-ma pe mine, ca o garofita in fata unei camere, intr-o camera micuta (cat o cutie de pantofi, radeau membrii de pe site), timorata, anxioasa, nervoasa, agitata. Sute de oameni imi scriau in acelasi timp dar din pacate nu intelegeam tot ce ziceau. Desi stiam limba engleza destul de bine, termeni precum "cum", "tits", "squirt", "swallow", etc. imi erau necunoscuti, deoarece nu faceau parte din programa scolara. Imediat m-am imprietenit cu Google Translate! 

Dar ce sa vezi, cereau chestii rusinoase, iar eu eram timida... si speriata. Tin minte ca eram incontinuu rosie la fata, iar urechile imi ardeau de stres si de emotii, de rusine si de indignare (cum sa imi ceara cineva asa ceva?! nesimtitii!!!). Ba mai mult, mi-am format si un tic nervos... Dar trebuia sa rabd o saptamana, caci desi job-ul nu era pentru mine, aveam nevoie de banii de chirie, iar tipa aia blonda, draguta, asa mi-a promis, ca ma ajuta.

In penultima zi din acea saptamana pe care voiam sa o stau la studio a venit un nene din Japonia la mine in chat si m-a intrebat ce fac, cum mi se pare prima saptamana pe site. Eram atat de revoltata si indignata de tot ceea ce imi cereau oamenii aia pe site-uri, incat pentru o secunda am rabufnit. Am incetat sa zambesc fals si i-am zis cat sunt de timida si cat de greu imi este sa fac lucrurile acelea si ca ma simt folosita, si ca nimeni nu ma respecta. M-a luat in chat-ul privat in secunda doi si mi-a dat acces la camera lui web, sa il vad si eu pe el. Zambea. Pentru prima data am vazut ca dincolo de acele nume si litere de pe site, exista o persoana adevarata, in carne si oase. O persoana de treaba mi-am zis, care era dispusa sa-mi asculte of-ul, si culmea, ma mai si plateste pentru asta. A rabdat si m-a ascultat, vreme de o ora si ceva, mi-a aflat povestea (cat am simtit eu sa ii spun) si la final mi-a spus ceva foarte interesant: videochatul nu este pentru femeile usoare, ci pentru femeile inteligente, care pot sa poarte o conversatie si sa o duca acolo unde vor ele. Ca eu decid cine vreau sa fiu pe site si ceea ce imi doresc sa fac pe site. Ca el ma considera o femeie puternica, pentru ca am decis sa lupt pentru visele mele si pentru ca imi doresc sa fac ceva cu viata mea, pentru ca am decis sa fiu independenta si sa imi castig banii singura si nu stau pe banii parintilor si nici nu am o relatie cu un barbat potent, dar pe care nu il iubesc. Mi-a mai spus ca ar trebui sa fiu mandra de mine pentru curaj si pentru indrazneala, pentru ca desi sunt o fire timida, lupt cu limitele mele si le imping mai sus. Mi-a cam dat cu virgula. Eram obisnuita sa aud lucruri rele despre modelele de videochat. Ma asteptam sa fiu vazuta ca pe o curva. Culmea, cineva ma aprecia pentru asta. Am stat de vorba vreo 4 ore, dupa care mi-am terminat programul si am plecat acasa. N-am dormit, m-am gandit la discutia pe care am avut-o cu el si a doua zi m-am dus la studio cu o alta viziune, mai optimista, mai increzatoare.

Mi-a aratat partea buna a acestui job, mi-a aratat ca de fapt sunt o persoana puternica care a trecut peste prejudecatile celor din jur si a ales sa faca ceva pentru ea, pentru visul ei. Atunci am inteles ca ma aflu printre acele putine femei care reusesc sa infrunte cu succes prejudecatile si presiunea sociala, care in cazul meu era doar o frana in propria-mi dezvoltare. Mi-a aratat ca exista persoane care nu te judeca, ci doar se bucura de prezenta ta, de o conversatie placuta, sincera, de atentia pe care i-o acorzi in momentul acela. A reusit sa imi dea un impuls pozitiv atat de puternic, incat nu stiu cum, a facut ca ultima zi sa fie de fapt prima zi din cariera mea de model online. Atitudinea pozitiva, optimismul, energia pe care am transmis-o in acea zi a schimbat cu totul dinamica din camera mea de chat. Toti membrii mi-au spus ca sunt schimbata si ca parca sunt mai frumoasa. Eram doar mai increzatoare, lucru care a facut ca de la cei 50$ pe zi de pana atunci, sa ajung sa castig 300$, 500$ sau chiar 1000$ pe zi.

In cea de-a doua saptamana a primei perioade de lucru am reusit sa castig atat de mult, incat am fost a doua pe studio la incasari. A doua perioada insa, am fost primul model la incasari pe intreg studioul. De ce? Nu pentru ca am inceput sa fac show-uri, ci pentru ca mi-am schimbat atitudinea si modul de a gandi.

Dupa cateva luni de munca ca si model, proprietarul studioului m-a rugat sa le ajut si pe fete cu unele sfaturi, pentru a-si creste veniturile, asa am devenit pentru prima data trainer. Am inceput sa le vorbesc fetelor din experienta mea si din experienta membrilor mei. Am inceput sa le ajut sa isi creasca veniturile si eram mandra de ele, pentru ca erau perseverente si isi doreau cu adevarat sa lupte pentru visele lor. Bineinteles, dupa o perioada nu am mai facut fata ambelor tabere - cea de model si cea de trainer, asa ca m-am vazut nevoita sa renunt la una. Iubesc oamenii si imi place sa lucrez cu ei, iubeam fetele acelea si imi doream sa le ajut. Voiam sa iau parte la evolutia lor, atat de plan financiar, cat si personal. Am fost promovata ca manager de studio si puteam sa fac ceea ce imi placea.

Bineinteles, nu am renuntat niciodata la partea care practic m-a facut cine sunt acum: cea de model. Chiar si dupa 10 ani, cand am timp, mai petrec cateva ore online cu prietenii mei de peste hotare, membri care au ajuns sa-mi fie dragi si cu care am ajuns sa am o relatie de prietenie mai departe de activitatea de videochat.